RSS

Develop OK...Să devii ce nu gâdeai!

Iată-ne din nou dragii mei, stând de vorbă în încercarea noastră de a da mai mult, de a fi mai mult cu fiecare zi.

În numărul trecut vorbeam de decizii, și mă întrebam cât de mult ne conturează ele viitorul. În numărul acesta, am alte întrebări la care răspunsul nu îl aștept decât de la înțelepciunea noastră divină.

Se spune că ne manifestăm intențiile, că alegem modul în care trăim. Dar, atunci când viața nu merge în direcția în care ai sperat, te face să te oprești și să te întrebi. Ai vreodată de ales cu adevărat sau așa a fost menit să fie? Cât de mult din viața noastră putem alege și cât de mult este doar cine suntem?

Am învățat în timp, că imaginația noastră este cea care se transformă în realitate, cum spunea Helen Araromi.

De multe ori, tentația de a construi un munte plin de scuze, obstacole și motive care ne spun că nu o putem face, dărâmă curajul și visurile care ar fi putut fi realizate. Tot continuăm să adunăm la el și să facem muntele și mai mare, când probabil, tot ceea ce trebuie să facem e doar să îl escaladăm. Dar, poate că nu o să îl escaladăm… și nu pentru că nu putem, ci doar pentru faptul că suntem speriați.
Da. Suntem speriați și ne este greu să admitem asta. Alegem trecutul să ne definească, atunci când am putea alege altceva. Dacă am fi sinceri cu noi și ne-am privi cu onestitate am ști că e momentul să facem ceva…

“Mereu e o lumină care își face cale peste un munte, noapte și zi… Și vei obosi și vei slăbi, dar nu-ți vei abandona capodopera ta… e vocea unui cântec, care îmi șoptește la ureche, să nu renunț niciodată!

Alegerile… ele sunt constanta din viață. Alegerea de a fi curajos și de a merge mai departe, să te întorci și să te retragi, posibilitatea de a alege să stai nemișcat și să urmărești lumea trecând. Uneori ne spunem singuri că nu avem de ales, atunci când de fapt, exact opusul e adevărat.

Există întotdeauna o posibilitate.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu