Abuzul în interiorul unei familii poate lua multe forme: atacul fizic sau sexual poate fi însoţit de intimidări sau abuzuri verbale; refuzul accesului la resurse financiare, distrugerea bunurilor care aparţin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte potenţiale surse de sprijin; ameninţări făcute la adresa altor persoane semnificative pentru victimă, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasărilor, telefonului şi a altor surse de îngrijire şi protecţie.
Familia care constituie un teren de manifestare a violenţei domestice devine mai puţin transparentă şi deschisă mediului social imediat: familia lărgită, vecinii, prietenii, colegii. Este evidentă izolarea socială a acestor familii. Ele capătă o stigmă în ochii celorlalţi şi în acelaşi timp un sentiment de stigmă şi culpă care le face să se izoleze. Soţul violent nu doreşte ca soţia lui să întreţină relaţii sociale în cadrul cărora să-şi poată mărturisi suferinţa şi eventual să poată primi un sprijin. Pe de altă parte, bărbaţii violenţi au ca şi caracteristici de personalitate lipsa abilităţilor şi a bucuriei de a comunica. Pentru partenerii violenţi, a comunica, în mediul intim al căminului, devine mai mult un prilej de a-l ataca verbal pe celălalt, în vreme ce, la locul de muncă rămâne o rutină de relaţionare superficială cu ceilalţi, un rol jucat în limitele orelor de serviciu.
Funcţia principală a familiei, creşterea copiilor, este distorsionată cu largi şi dramatice consecinţe în viitor. Perturbarea acestei funcţii se petrece în general, ca o stare de boală cronică ce se acutizează în momentele evenimentelor de violenţă. Cercetările arată că trauma copiilor care cresc într-o atmosferă de violenţă, chiar dacă nu ei sunt victimele directe, este mai intensă şi cu consecinţe mai profunde şi mai de durată decât în cazul copiilor care sunt victime directe ale abuzurilor şi neglijării din partea părinţilor
Într-o familie bântuită de violenţă, copiii cresc într-o atmosferă în care nevoile lor de bază (nevoia de siguranţă, de viaţă ordonată, de dragoste) sunt profund neglijate. Funcţiile parentale nu mai pot fi împlinite. O mamă victimă a violenţei soţului este mai puţin capabilă să asigure îngrijirile de bază necesare copilului (hrană, casă, igienă, haine, sănătate fizică) sau să-l protejeze pe acesta de răniri, accidente, pericole fizice sau sociale. În atmosfera de violenţă, copilul devine cel mai adesea neglijat, expus tuturor relelor, de fapt rămâne într-o singurătate umplută doar de ţipetele celor din jur. Această situaţie este probabil şi explicaţia numărului mare de accidente domestice ale căror victime sunt copiii. Copiii care cresc în familii violente dezvoltă comportamente şi o condiţie fizică ce-i face uşor de recunoscut. Ei prezintă: probleme fizice, boli inexplicabile, expuşi la accidente în casă şi în afara casei, dezvoltare fizică mai lentă; probleme emoţionale şi mentale: anxietate mărită, simţământ de culpabilitate, frica de abandon, izolare, mânie, frica de răniri şi moarte; probleme psihologice: neîncredere în sine, depresie, comparare cu viaţa mai fericită a colegilor; probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalţi, probleme cu somnul, bătăi, fuga de acasă, sarcini la vârste mici, relaţii pentru a scăpa de acasă, mutilare, consum de droguri şi alcool, comportament defensiv cu minciuna; probleme şcolare - neîncredere, eliminare, schimbări bruşte în performanţele şcolare, lipsa de concentrare, lipsa de maniere sociale; identificare cu eroi negativi.
.
Unde puteţi merge pentru sprijin şi sfaturi dacă sunteţi implicată într-o relaţie violentă? Dacă aţi fost victima unei violenţe este bine să ştiţi că există anumite organizaţii care vă pot acorda sprijin. Refugiile oferă protecţia în caz de urgenţă şi adăpost temporar, sfaturi, informaţii şi o serie de alte servicii pentru femeile şi copii care fug de violenţă. La poliţie veţi găsi atât înţelegere cât şi ajutor şi sfaturi practice. Violenţa domestică reprezintă un domeniu care este considerat de poliţie ca fiind o problemă foarte gravă. Un avocat vă poate, de asemenea, oferi condultatii juridice în acest sens.
Orice persoana care considera ca este victima a violentei sau se simte amenintata trebuie sa stie ca violenta in familie este o infractiune prevazuta si sanctionata de Codul Penal.
In acelasi timp, violul comis in familie este pedepsit. Daca violenta fizica s-a produs, victima trebuie sa mearga la Serviciul Medico-Legal in cel mult 48 de ore de la comiterea agresiunii, pentru constatarea acesteia si eliberarea unui certificat medico-legal. In plus, trebuie anuntata cea mai apropiata sectie de Politie, in cel mult doua luni de la producerea agresiunii. Pentru ca Politia sa poata apara de repetarea violentelor, este bine sa fie facuta o plangere care sa fie inregistrata.
Daca numarul de zile de ingrijiri medicale este sub 60 de zile, chiar daca Politia incepe urmarirea penala, victima se poate impaca in orice moment cu agresorul, iar impacarea inlatura raspunderea penala a autorului. Specialistii spun insa ca, de regula, dupa impacare violenta va deveni si mai mare.
.
Femeile agresate sunt treptat distruse psihic si rabda bataile partenerului lor de viata foarte multi ani inainte de a se hotari sa faca ceva pentru a schimba situatia. Iar cele care stau cu un barbat care le bate, le terorizeaza, si motiveaza ca “rabda de dragul copiilor”, gresesc profund. Pentru ca atmosfera incarcata de tensiune din casa ca si asistarea la scandalurile dintre parinti si bataile primite de mama, ii afecteaza in mod deosebit pe copii, toate acestea avand consecinte vizibile pe tot parcursul vietii lor.
Violenta in familie nu este ceva normal! Si, in niciun caz, nu este ceva ce trebuie acceptat ca atare. In utimii ani au aparut tot mai multe adaposturi care ofera protectie si consiliere femeilor abuzate. De asemenea, fiecare din noi ar trebui sa-si puna intrebarea; “Eu cum as reactiona daca as vedea un barbat ca-si bate nevasta, sau un parinte ca-si bate copilul?”. Nu e corect sa spunem: “ Nu ma bag, pentru ca nu e treaba mea”. Ba da, este treaba noastra, a tuturor, pentru ca acesta este un fenomen care afecteaza nu doar pe cei implicati ci intreaga societate in care traim.
